Rădăcini

Intro – voce șoptită

Poți să pleci oriunde în lume...

Poți să ai tot ce ți-ai dorit...

Dar există un loc pe care inima nu-l uită niciodată...

Acasă...

Strofa 1

Am plecat cu vise-n suflet și speranțe,

Cu două mâini și mii de dorințe.

Am căutat în lume un drum mai bun,

Dar dorul de acasă mă cheamă și acum.

Mi-e dor de glasuri, mi-e dor de oameni,

De zile simple și de vechi obiceiuri.

De masa plină, de râsul din curte,

De toate clipele ce nu se mai întorc.

Refren

Unde mi-e casa, acolo mi-e sufletul,

Oriunde-aș fi, nu-mi uit trecutul.

Pot să am lumea întreagă la picioare,

Dar dorul de acasă nu dispare.

Mi-e dor, mi-e dor de tot ce-am lăsat,

De oamenii care m-au îmbrățișat.

Și chiar de viața mă poartă departe,

Acasă rămâne mereu în inima mea.

Strofa 2

Am învățat să fiu puternică-n tăcere,

Să-mi ascund dorul și orice durere.

Să construiesc un viitor mai bun,

Chiar dacă uneori mă simt străină pe drum.

Aș da o zi din tot ce am acum,

Să mai trăiesc o zi din vremea de demult.

Să-i strâng în brațe pe cei dragi ai mei,

Să le spun cât mi-au lipsit ochii lor senini.

Strofa 3 – emoționantă

Poate într-o zi mă voi întoarce,

Să-mi regăsesc copilăria printre case.

Să merg pe drumurile pe care-am crescut,

Să simt că nimic frumos nu s-a pierdut.

Dar până atunci mai strâng câte-un dor,

Îl port în suflet oriunde călător.

Că nu-i bogat cel ce are de toate,

Ci cel ce are oameni dragi aproape.

Refren final – puternic

Unde mi-e casa, acolo mi-e sufletul,

Oriunde-aș fi, nu-mi uit trecutul.

Pot să am lumea întreagă la picioare,

Dar dorul de acasă nu dispare.

Și dacă viața mă va duce-n depărtare,

Voi ține rădăcinile în sufletul meu mare.

Că poți să schimbi țări, poți să schimbi destine,

Dar locul unde-ai fost iubit rămâne-n tine.

Outro – șoptit

Casa nu înseamnă doar patru pereți...

Casa înseamnă oamenii la care ți-e dor să te întorci.